Bancherul cu mașină de pompieri și cum s-a transformat Bank of Italy în Bank of America

Poate cea mai hidoasă modificare făcută vreodată unui Rolls Royce a fost ideea lui Amadeo Giannini, un american cu origini italiene, născut în California. Mașina, care ar costa peste o jumătate de milion de dolari, în banii din zilele noastre, avea un girofar și o sirenă în interior. Cu noile dotări, automobilul nu mai trebuia să respecte limita de viteză impusă în statul american: 30 de mile pe oră, mai puțin de 50 km/h. Iar partea cea mai bună, totul era perfect legal: girofarul și sirena fuseseră cumpărate de la Departamentul de Pompieri, iar în acte, Rolls Royce-ul figura ca mașină de pompieri.

A fost una dintre puținele aroganțe pe care și le-a permis Giannini, de-a lungul unei vieți în care a administrat miliarde de dolari. În zilele noastre, ar fi însemnat zeci de miliarde. Averea lui n-a fost însă niciodată pe măsură. Nu a pus mare preț nici pe haine. Casa în care locuia era cu indulgență similară cu cele ale familiilor din clasa de mijloc, cu mobilă mai bătrână decât copiii lui Giannini. Ce îl preocupa însă pe fiul unor imigranți era să ajungă cât mai repede unde avea nevoie, pentru ca banca pe care o înființase în 1904 în San Francisco să prospere și, greu de conceput în ziua de azi, să își ajute clienții.

Bank of Italy a fost gândită de la bun început ca o bancă pentru oamenii de rând, într-o perioadă în care împrumuturile și alte servicii erau accesibile doar bogaților. Pe-atunci, era mai ușor să iei un credit de 1 milion de dolari decât unul pentru o casă modestă sau o mașină. Principalii clienți ai Bank of Italy erau imigranții, pe care nicio mare bancă nu îi băga în seamă. Depozitele adunate în prima zi au fost sub 10.000 de dolari (140.000 de dolari în zilele noastre) însă un an mai târziu, depășeau 700.000 de dolari (peste 20 de milioane de dolari în zilele noastre).

Cutremurul de 7,9 grade din 1906 și focurile care au urmat și aproape că au distrus San Francisco în totalitate au fost decisive pentru viitorul Bank of Italy. Imediat după cutremur, dar înainte de izbucnirea flăcărilor, Amadeo Giannini a scos toți banii din seiful băncii și i-a dus acasă cu o mașină de gunoi. Iar în timp ce alte bănci aveau banii blocați la propriu în seifuri încinse prea tare pentru a fi deschise, de teamă că bancnotele vor fi distruse, italo-americanul a înființat un sediu provizoriu de bancă: două butoaie și o scândură peste ele. A împrumutat bani celor care voiau să-și refacă locuințele făcute scrum. Fără contract, fără garanții, doar cu o strângere de mână. Și a fost suficient – Giannini a povestit peste ani că toate creditele date atunci, în stradă, în mijlocul unui oraș care încă mai fumega, au fost rambursate.

Bank of Italy s-a extins treptat și în afara orașului San Francisco, dar Giannini și-a dat sema că oportunitățile sunt limitate, dacă nu face o schimbare mică în aparență, dar cu un potențial uriaș. A început să investească în Bank of America – o instituție ce inițial avea sucursale doar în Los Angeles – până când cele două bănci au fuzionat, iar el a devenit președintele noii organizații rezultate. Numele a rămas Bank of America – Giannini n-a lăsat orgoliul să stea în calea atrageri banilor de la americanii bogați, dar conservatori.

Banii Bank of America au finanțat de-a lungul timpului primul film Disney: Albă ca Zăpada și alte pelicule produse la Hollywood, construcția emblematicului pod Golden Gate, reconstrucția fabricilor Fiat din Italia, distruse în al Doilea Război Mondial și fondarea companiei Hewlett-Packard.

Amadeo Giannini a murit în 1949, iar locul lui în conducerea Bank of America a fost luat de fiul și fiica lui. Moștenirea lui include și un sfat pe care el însuși l-a urmat de-a lungul unei vieți în care a evitat să își umple conturile:

Atunci când un om are mai mulți bani decât are nevoie, el devine sclavul acelor bani.

Ammadeo Giannini